"Din suflet" versus "Din obligație"

Un motiv pentru care evit ataşamentele e faptul că eu nu vreau să fac nimic din obligație, doar ce îmi face plăcere sufletească. Dacă nu te sun de ziua ta, nu-ţi dau cadou, nu te sun să te încurajez, să te felicit, etc, înseamnă că sunt sincer.

Iar dacă o fac... înseamnă că sunt și sincer și și însemni ceva mai mult pentru mine (cazuri speciale).

La fel şi cu cadourile.. dacă simt nevoia să ofer cuiva ceva, îi ofer, dacă nu, simplu, Nu.

Argumentarea de tip "dacă..."

Ce parere ai despre argumentarea de tip "daca"?

Ex: "M-am suit in copac sa adun cirese."

"Vaiii, sa nu te mai prind"

"De ce?"

"Daca... te dezechilibrai si cadeai?"

Baaa, ma lesi!

"Daca, pana mea, gaseam o scorbura plina cu aur in varful ciresului, aaaa?"

Stiu ca si io si toata lumea mai devreme sau mai tarziu am utilizat argumentarea asta, dar e cea mai irationala și distructivă posibilă..

La argumentarea de tip "daca" se pot aduce o infinitate de contrargumente tot cu "daca".

Sfarsitul discutiei mele cu tata, azi pe baza pierderii certificatului (ce l-am pierdut acum 2 zile, dar pe care l-am recuperat ieri):

- Daca il pierdeai si nu ti-l mai aducea nimeni acasa?

- Pfff, ma tata, iar incepi cu "daca"? Daca muream poimaine? Nu mai aveam nevoie de el, nu?!

Si atunci si-a reamintit problema care o pun eu mereu, de aceea au atatea pe cap.. ca mereu gandesc "daca ar fi fost...". Hai las-o moarta.. n-a fost si gata, ce mai Daca si cu Parca atata....