Altă filozofie.
Era vorba nașilor mei, mai apoi a părinților iar acum a mea (acum = de mult timp)
Dar spre deosebire de nași și părinți nu o zic oricum și în orice situație, ci doar acolo unde poate ajuta la luarea unei decizii.
Trecând peste.
(Menționez că-mi e în obișnuință să generalizez, așa că dacă tu nu ești așa, nu trebuie să pui botu')
Majoritatea știm că e mai bine să fi prostul deștepților, căci așa te mai deștepți și tu.. dar dacă ești deșteptul proștilor, înafară de ego-ul tău care poate crește nemărginit - te prostești și tu, că nu mai ai de la cine învăța.
Așa cum știm care variantă e mai bună, la fel știm și ce bine ne simțim când suntem deșteptul proștilor. Nu?
Satisfacția aia că tu poți mai mult ca restul, și restul te respectă pentru superioritatea ta, și ți se cere mereu (și) ție părerea, etc...
Acum, pe partea asta sunt 2 categorii de oameni,
- cei care fac "ce trebuie", adică cei ținuți în ham/laț/zgardă etc de părinți/tutore (fără să știe că doar ei înșiși pot ști cel mai bine ce e bine și ce nu pentru propria persoană)
- cei care fac "ce simt/vor/cred că e mai bine pentru ei".
Cei care fac "ce trebuie" mai rar ajung deștepții proștilor, căci sunt forjați de mici în cele mai înalte standarde unde de obicei nu reușesc să exceleze spre a ajunge lideri de grup.. și asta datorită unui singur și mare lips - incapacitatea de a decide pentru propria persoană. Și totuși, pe parcursul vieții aceștia râmân oameni care pot, dar nu care și simt (iar a putea, fără a simți împiedică excelarea în viață)
Cei care fac "ce simt" dacă au reușit să conștientizeze la timp importanța educației ajung adesea deștepții proștilor, căci toți vor să-și satisfacă și nevoia/dorința de a fi superior..
Dar dacă nu conștientizează la timp importanța educației, tot ei devin și cei care alcătuiesc spuma negativă a societății, inculții, prost-educații, delincvenții, cerșetorii, etc.
Și tot ei, cei "ce simt", sunt și cei care ajung și leaderi, pentru că aceștia învață din plăcerea de a ști, fără a fi constrânși de cineva. aceștia "simt" ce trebuie să facă și când.. aceștia au inventat relativitatea și subiectivismul deciziilor.. aceștia sunt elita superioară a societății.
Dacă faci "ce trebuie" - o să ai cu siguranță o situație materială bună și o viață liniștiă și decentă..
Dacă faci "ce simți" - o să ai palpitații continue toată viața și o să simți că trăiești, putând ajunge fie elita societății, fie spuma negativă.. (mai rar la mijloc.)
Dacă vrei decent dar sigur - fă ce trebuie, dacă vrei tot dar fără certitudini (doar de tine depinde)- fă ce simți
Ideea e că "a simți" presupune conștientizare și auto-control la un nivel foarte înalt, căci nu e greu deloc să-ți ratezi viața.. dar și dacă ajungi sus.. rupi.
(Dar adesea a fi deșteptul proștilor (pentru unul ce simte) devine plictisitor.. căci mereu va dori să meargă și mai sus... că știe că poate)
