Foarte puţini oameni au capacitatea de a realiza că mereu există posibilitatea de a se înşela.
Majoritatea oamenilor se încred cu atâta tărie în anumite rezultate ale deducţiilor lor încât nici măcar nu vor să ia în considerare varianta că s-ar putea înşela. Când sunt contrazişi, nu stau să se gândească de ce şi care ar fi posibilitatea ca persoana respectivă să aibă dreptate, ci pur şi simplu de la bun început îşi limitează gândirea la a-şi apăra propria idee/deducţie.
În momentul în care ajung să trăiască pe propria piele ceva ce le contrazice deducţiile anterioare apărate cu înverşunare, acceptă că au greşit, însă fără să pună mare caz pe asta şi pe faptul că s-au contrazis cu atâţia.. Găsesc cu rapiditate o logică nouă potrivită trăirilor recente iar deducţia veche o socotesc ca fiind "o chestie spusă din neştiinţă" nicidecum rezultatul unei minţi închise incapabile să accepte deducţii străine.
Problema mai mare e că nu învăţa nimic din asta.. ajung la alte deducţii care și le apără cu înverşunare până în momentul în care sunt iar contrazişi de ceea ce trăiesc.
Şi aşa fac până mor..
Asta e tipologia omului incapabil de evoluţie, e omul modern şi dovedeşte de ce unele lucruri proaste continuă să se repete la infinit.
Sunt şi oameni capabili de evoluţie, sunt acei care dau ideile alea ce ajută societatea să progreseze, fie spiritual, fie logic, fie tehnologic. Iar oamenii incapabili de evoluţie sunt constrânşi în a accepta şi pune în practică aceste idei fără să le înțeleagă defapt esența.
Însă este o vorbă.. una din cele mai înţelepte vorbe aplicabile în ziua de azi..
"Nu subestima puterea oamenilor proşti în grupuri mari"
Asta înseamnă că acei puţini oameni capabili de evoluţie, sunt constrânşi de mulţimea de proşti care răspund de acceptarea noilor idei aplicabile societăţii, și care dacă zic nu, nu rămâne..
